New Moon

[Ivy Thibault]

• Nimeni nu era mai bufniţă decât Nina Roux. Sincer, chiar dacă erai o bufniţă reală, nu puteai fii mai bufniţă decât ea... sau ceva de genul.
  Viperina nici nu-şi mai amintea ultima noapte dormită în întregime. Ori se trezea în miez de noapte şi nu mai putea adormi la loc, ori nici nu se culca şi colinda castelul până prin orele dimineţii. Era deja o obişnuinţă pentru ea.
  
  Îşi verifică ceasul, ieşind din Bucătăriile castelului. Avusese nevoie de un ceai şi o mică povestioară cu spiriduşii de casă. Nina uitase cât de drăguţe puteau fii unele creaturi magice.
  După vreo două ore de şuetă, Viperina se strânse de pe scaun şi se hotărî să plece la o plimbare sub stele. Mai era un minut până să intre într-o nouă zi. Ninei îi plăcea trecerea aceasta ca şi cea dintre ani. Mereu erau bine venite glumele de sfărşit de an. Oh, nu Lexie, tu nu mă mai vizitezi până la anul! Colin ai grijă, s-ar putea să nu ne mai vedem până anul viitor!
  
  Când coborî scările de marmură, observă o siluetă. După proporţiile acesteia, Nina deduse că era o fată. O fată nu foarte înaltă, îmbrăcată simplu şi cu părul de foc. Nina o privi intrigată şi, pentru că şi ea avea acelaşi obiectiv ca şi străina, o urmări până la ieşirea din castel. Auzi scărţăitul familiar al uşii şi se apropie mai mult de fată.