Dirty Hands

[Colin Hawkeye Rovson]

• Cu siguranta crescuse mult in ultimii patru ani. Daca inainte nu avea probleme sa se ascunda in tufisuri, acum inaltimea isi spunea cuvantul. Se simtea ca un om lipsit de casa sau ca un nebun ce pandeste marlaneste o victima. Incerca sa-si scuture imaginile din minte, suflandu-si in maini si frecandu-si degetele pentru a si le incalzi. Da, nu era mai frig cum fusese de dimineata, dar tot era ceva.
  " Hai, Fantine... Misca..." sopti el, privind incordat usa casei.
  Avea nevoie ca ea sa isi puna planul mai repede in aplicare, inainte de a deveni mai rece decat un peste congelat. Isi incrucisa degetele si se tot ruga ca fata sa iasa odata pe usa. Insa nu putea face altceva, decat sa stea si sa astepte, tremurand ca o frunza in bataia vantului. Statea chircit intr-o pozitie ghemuita, incercand sa nu depaseasca limitele tufelor si simtindu-se din ce in ce mai stupid cu fiecare secunda care trecea.
  Pana la urma, se decise ca nu mai putea astepta. In ritmul asta, o sa-l gaseasca vreun om de stiinta, transformat intr-un cub de gheata, peste ani si ani, poate chiar secole. Asa ca isi scoase bagheta si lasa valul vrajii sa se atinga imperceptibil de pragul usii casei Tholomyes. Zambi, manfru de mica lui reusita si, dupa ce se uita peste umar si se asigura ca un spion de doua parale ce era, se grabi sa dispara din raza vizuala a casei. Nu va risca sa fie prins. Atat ii mai trebuia. Altfel, se ducea de rapa tot planul sau.
  Merse probabil cateva sute de metri inainte de a se opri langa un stalp de iluminat. Se rezema cu spatele de el, aratand ca un pusti cu tupeu dintr-un cartier mic. Incerca sa para mai potolit, inainte de a-l ridica politia sau a-l lua careva la rost. Insa nu putea sa-si astampere entuziasmul. Planul lui avea sa mearga. Era convins.