I'm still alive~

[Daniel Ryan Thompson]

Faptul că el se afla cu ea în acel loc, amândoi, reprezenta enorm pentru el. Da, nu-i venea să creadă că tocmai ajunsese să se înmoaie în fața unei fete, el care făcea pe tipul dur și serios aproape cu oricine; dar Irine nu era oricine, ci era acea fată care-i furase inima încă de la început. Îi ascultă cuvintele în taină și zâmbește slab, dar fericit. Nu mai auzise astfel de cuvinte frumoase decât doar de la părinții săi adoptivi, care îl iubeau chiar dacă nu era copilul lor natural. Respecta asta, iubirea sinceră și nu avea de gând să-și dezamăgească părinții, dar mai ales pe Irine.
- Sunt mai mult ca sigur că amândoi am fi dispuși să ne sacrificăm unul pentru celălalt. o privește cu blândețea specifică și o sărută la fel de tandru, cu dragoste, așa cum n-o mai făcuse până acum. Se ”rostogolește” ușor, ajungând deasupra ei și ușor își trece brațul sub talia fetei. După ce se desprinde din sărut, căci simțea nevoia de aer, o privește cu același zâmbet specific - șarmant, dulce. Îi privește atent frumusețea naturală și îi sărută gingaș vârful nasului. Chiar ești dispusă să-ți petreci ziua cu mine, aici? reușește să-ți adune cuvintele, căci era prea ”vrăjit” de prezența ei și de ceea ce se întâmplaseră până acum.