The words that became reality

[Ema Snow]

• Se uita o clipa lunga la barbat, apoi inapoi la James. Fara sa mai zica ceva, se ridica si ingenunche langa Mike, cautand punctul sensibil de sub mandibula. Cu putin noroc... Probabil ca il nimerise, caci barbatul se relaxa complet, iar respiratiile ii devenisera mai adanci si mai rare. Chiar incepuse sa sforaie usor. Ema apuca legaturile Soimeanului, lucrand repede pentru a le desface. Atentia ei era asupra coridorului, incercand sa-si dea seama daca venea cineva. Cand sforile cazura, nu mai ezita si apuca bratul lui James, trecandu-l dupa umerii ei. Bratul liber si-l puse deasupra mijlocului baiatului, incercand cum putea mai bine sa-i sustina o parte din greutate.
  " Ok. Mergem usor si ne ascundem in camera alaturata... Am un plan" murmura ea si pasi usor inainte, pe hol, atenta mereu ca piciorul vatamat al Soimeanului sa aiba cat mai putina presiune asupra sa. Daca ar fi avut bagheta, poate ar fi rezolvat problema... Sau daca ar fi fost Hawkeye cu ei... Idiotul vroia sa dea la Medicina; sigur stia cateva vraji de urgenta -poate si fara bagheta- pentru astfel de cazuri. Sau macar metode Incuiate.... Metode Incuiate. Asta era!
  Ema deschise usa apropiata si intra, tragandu-l pe James dupa ea. Dupa, trase o noptiera pentru a o tine cat de cat blocata. Il ajuta pe Soimean sa se intinda, uitandu-se in jur dupa ceva folositor.
  " Imi pare rau pentru asta, sincer" murmura, luand doua suporturi menite sa tina plantele cataratoare drepte. Le puse de o parte si de alta a gleznei tanarului si isi smulse braul camasii, folosindu-l pentru a lega.
  " Sper sa tina macar o vreme. Acum, ce-ar fi sa le trimitem amicilor nostri Noni o scrisoare, hmm?" zambi, vorbind incet pentru a pastra linistea.