When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Chicoti cand o auzi.
  " Dar nu-i nevoie, Ir. Apreciez ce incerci sa faci, dar serios acum, nu e cazul sa merg acasa. Nu inca. Si oricum, Freddie e probabil la ore"
  Piticania aia de Astropuf zapacita pe care il inzestrase natura cu talent la pictura. Din cauza asta era Hawkeye atat de paralele intr-ale desenului, pentru ca tot talentul se dusese la Freddie.
  " Cred ca o sa-l caut diseara... Poate dau de el pe la bucatarie" spuse, mai mult pentru sine.
  Ramase o clipa lunga tacut. Insa, intr-un final, isi aminti ca avea de spus o poveste. Putea saaiba incredere in domnisoara Wagner.
  " Pot incepe prin a-ti spune ca eu, asemenea Emei, sunt membru al Ordinului. Nu de alta, dar nu cred ca ar avea logica ce vreau sa-ti spun fara acest detaliu. Si oricum, nu cred ca te apuci sa strigi in stranga si in dreapta micul secret. Faza e ca eu sunt un boboc in treaba asta. Si acum cateva saptamani am avut ocazia de a-mi dovedi valoarea. Asa ca am fost trimis cu Snow si cu un fost elev al Hogwarts-ului, Spencer Athinkson, intr-un soi de misiune. Doar ca am facut o greseala si totul s-a dus de rapa. Aproape ca ceilalti doi au fost omorati din cauza mea"
  Ochii ii devenira duri, privind impenetrabili cerul. Asta era o problema. Daca se apuca de vesnicia cu fetele, atunci o tinea pe saraca Irine pana a doua zi dimineata in Padure.