The words that became reality

[James Bradley]

James se enerva putin cad se vazu asezat pe pat, stiind ca probabil Ema il pusese asa ca sa nu se poata ridica singur, in caz ca avea chef sa faca vreo nebunie. Era neputincios si de niciun ajutor Emei in acel moment. Si nici macar nu avea bagheta la el. Se inveseli putin cand auzi ideea colegei lui despre scrisoare, stiind ca puteau foarte usor sa bage frica in niste Noni prin cateva cuvinte amenintatoare.
"Ok, dar o scriu eu. Macar atat sa fac", zise el intorcandu-i zambetul.

Distractia de cateva secunde se incheie imediat, James auzind cum cineva urca scarile. Soimeanul astepta strigatul care nu intarzie sa apara, probabil in momentul cand barbatul care tocmai urca ii vazu corpul lui Mike. Acum erau 2 optiuni, ori mergea sa il cheme pe Sean ori dadea buzna peste ei. Cand James auzi pasii care se grabeau in jos pe scari, isi dadu seama ca barbatul alesese prima varianta.
"Ema, trebuie sa ne miscam repede. Trebuie sa iesim de aici si sa fugim in alta incapere." James dadu sa se ridice, insa injura nu foarte incet cand se lasa sa fuga pe piciorul ranit si se prabusi la pamant