King and Lionheart.

[William Knight]

• Will se bucura ca se indeparta de domnul Snow macar cu cateva camere, si rezuma toata fericirea aceea intr-un zambet adresat Emei. O apuca de mana, pentru a nu se pierde. Casa nu era cine stie ce incat sa se piarda in ea, insa nu cunostea inca teritoriul.
  Deja devenise un obicei sa viseze cu ochii deschisi. Isi limpezi fata printr-o atingere de mana, si ceafa Emei aparu din nou in fata lui. Inca nu ajunsera pe terasa. Si-o imagina ca pe una din cartile cu imagini pe care le primea de Craciun. Cu instalatii luminand pe undeva pe acolo, cu multe ghivece pregatite pentru zilele calde, si altele care aveau deja flori, si poate si un scaun pe acolo.
  Si-o imagina pe Ema stand pe scaun cu copii in jurul ei, si el sprijinindu-se de umerii ei, pregatiti pentru o poza de familie, apoi alta imagine, cu ei trecuti de varsta mijlocie, cu aceiasi copii in jurul lor, insa mult mai mari, si cu alti copii mai mici langa ei. Nepoti. Ar fi considerat ca asta era misto, insa el nu folosea cuvinte dintr-alea.
  " Em! Crezi ca tatal tau ma va accepta?" intreba, continuand sa mearga in urma Emei. Insa cuvintele lui sunasera atat de linistor, si parca o stranse de mana cand le pronuntase.