miracles happen every day

[Agnes Marie Lovel]

• Nu-i venea sa creada. Se ridica de pe podeaua personalizata cu tricouri, sosete, carti si papuci a fratelui ei, si iesi pe usa, alergand pana la scari, de unde accesa balustrada stralucitoare. Cum ajunse jos, abia dac ateriza cum trebuie ca se duse direct spre mama ei, care se stergea pe maini cu un prosop de bucatarie si purta un sort inflorat.
  " Dar tu cand ai ajuns aici?" o intreba ea curioasa pe mama-sa. Si fata care se presupunea a fi iubita si draga lui Klaus. Nu se astepta la o persoana atat de matura, de aceea se stramba putin cand ii zari fata. Nu parea de nationalitate franceza, ceea ce o bucura, deoarece frantuzoaicele erau cam fasaite, sclifosite si pretentioase. Cam asa, ca si ea. Mama ei o numea astfel de fiecare data cand nu manca ce-i punea in farfurie, cand se certa cu Klaus sau cand urmarea un film, la care comentariile ei critice nu lipseau.
  " Esti superba." auzi dansa. Isi inclina capul spre mama ei, soptindu-i cu mana la gura: " Asa a spus de fiecare data."iar mama ei, aproape razand, ii dadu un cot in coaste. Agnes, se indoi incet, imitand un Auu! mut. Era imbracata intr-o rochie roz pal, cu dantela pe margini, putin vaporoasa, parul prins intr-o coada de cal si cu niste tenesi, la fel de roz-pal. Asta deoarece era in casa, unde era cald, fiindca daca s-ar fi pus ideea sa calce pragul casei, afara, clar, vestimentatia ei ar fi fost alta.