New Moon

[Fantine Tholomyes]

Isi indrepta privirea spre locul din care venea zgomotul iar apoi se grabi sa iasa pe usa, vrand sa evite orice intalnire.Mai bine se ferea, astfel punea punct oricarui pericol la care erau supusi toti care se aflau in apropierea ei.
Ii venea sa planga cand se gandea in ce avea sa se transforme, in ce pericol.
Da!Era un varcolac, insa unul inofensiv, care iubea oamenii si nu ar fi facut rau nici macar unei musti.
Zgomotul isi diminua din intensitate, iar linistea revenea in sufletul curgand ca o lumina daruitoare de fericire.
Asteptase momentul ca pe o binecuvantare!Avea sa simta din nou focul curgandu-i prin vene, inima batandu-i cu acea viteza inebunitoare, iar intregul ei suflet avea sa fie invaluit intr-o magie deosebita, prin care se strecurau ramurile trecutului amestecate cu fumul dens al eternitatii.
Pasii o purtau spre Padure, spre casa ei, spre libertatea ei mascata in intuneric.
Simtea un falfait diafan in spate si fara a se mai gandi dadu vina pe vantul care i se strecura printre suvitele despletite, sau pe pasarile noptii ca niste fantome ale intunericului.
Nu-i dadu importanta cu toate ca o urmari pana in mijlocul padurii...