What does him have and I don't?

[Aria E. d'Noir]

• Se trezi brusc, ca deobicei, simţindu-şi tot corpul greu. Se încruntă, simţind pătura rece şi scorţoasă peste ea. Oftează, privindu-l pe cel care dormea cu spatele la ea. Se ridică în capul oaselor, luându-şi bagheta de pe noptieră. O flutură, rostind şoptit o vrajă de adormit, după care se dă jos din pat, simţind răcoarea din caperă peste corpul ei rece. Se uită la faţa lui, şi mârâi nervoasă când îşi dădu seama că era Dimitri. Îşi dă părul din ochi, prinzându-l într-un coc în vârful capului. Intră în baie, făcând un duş scurt, lăsând apa fierbinte să îi curgă peste corp din nou şi din nou, de parcă asta o făcea să se simtă mai bine. Îşi lasă capul pe spate, apoi tresare, oprind apa. Nu voia să se ude pe păr, asta însemna că numai va sta mai mult aici, şi nu voia asta sub nicio formă. Iese din baie cu un prosop în jurul corpului, strângându-l din nou, mai bine, în jurul sânilor.
  
  Zâmbeşte dulce către nimic, cât se ştergea, după care se îmbracă rapid. Îşi pune bagheta în sus pe mâneca puloverului, inspectând din nou încăperea. Nu mai era nimic de-al ei aici. Îşi desface părul, jucându-se cu el preţ de două secunde, pentru a-l aranja, apoi îl priveşte pe Dimitri, care dormea dus. Aşa, arăta frumos. Însă cel pe care şi-l amintea de aseară era urât, cu chipul schimonosit din cauza alcoolului pe care nu putea să-l ducă. Se lipeşte de perete, încălţându-se cu botinele. Îşi lasă piciorul stâng jos, cu un zgomot puternic, deşi ştia că asta nu va trezi pe nimeni, apoi iese din cameră, spunându-i menajerei care trecea pe lângă ea că nu trebuia să cureţe încă acea cameră. În cele din urmă iese din motel, uitându-se în urmă cu dispreţ. Îşi întoarce privirea înainte, către stradă, când simţii că se loeşte de cineva.
  
  - Eşti chior? mârâi Aria, uitându-se la cel pe care îl lovise. Îşi muşcă buza pe interior când îl vede pe Gaspard. A-Adică... se corectă în secunda următoare, privindu-l drept în ochi.
  
  În mod onest, nu-i plăcea de el. Atât de mult chin pe el din cauză că a omorât-o pe acea fată. Dacă nu era în stare să trăiască fără ea, nu trebuia ă accepte. Ea nu simţea, aparent nicio remuşcare pentru că îi omorâse pe cei doi care au crescut-o. Nici măcar nu erau părinţii ei adevăraţi. De ei nu a mai auzit nimic, şi, dacă i-ar fi întâlnit acum, nu ar fi avut niciun regret prin a-i omorî. Dar privirea aceea plină de durere... Aria schiţă un zâmbet, privindu-l în ochi.
  
  outfit c: