Wow! Those are nice...

[Berny McNair]

PRIVAT

Wanda and Berny


Ziua aceea de sase ianuarie fusese o zi plictisitoare. Se uita din jumatate in jumatate de minut la ceas, sperand ca ora sase va veni asa incat el sa plece acasa. Nu ii venea sa creada cumde astazi nimeni nu si-a inlocuit picioarele cu mainile sau si-a transformat copilul intr-un berbec. Nici o hartie si nici o stampila nu i-a trecut prin mana, decat cateva cornulete la pranz.

'Haai haaai odataa!' gandi Berny batand cu pixul in birou. Vrajitorii nu aveau voie sa plece mai devreme decat trebuia niciodata deoarece usile le erau sigilate. Numai in cazuri speciale cum ar fi fost cele de mai sus aveau voie sa paraseasca institutia. Desi zilnic se plangea de cat de multa treaba avea, acum regreta lucrul asta. Ar fi dat orice doar pentru cateva minute de hartogaraie si oameni disperati care sa alerge dintr-o parte in alta ca si-au facut capul de marimea unei buburuze.

Nu apuca sa se mai uite de doua ori la ceas, caci in usa auzi un bocanit incet. Prima oara crezu ca i se pare, in schimb acel bocanit se mai repeta inca o data.
"Intra!" zise Berny cu o voce plictisita sperand ca nu si-a facut aparitia vreun vrajitor disperat care si-a facut mainile sa dispara.