When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawk ridica din umeri.
  " Prea bine, atunci"
  Zambi si statu o clipa sa se gandeasca. Facu cateva calcule ca sa afle o varsta potrivita, deci un numar de ani potrivit. Irine vroia sa vada anii de maturitate, cand, probabil, se va fi asezat deja la casa ei. Ok. Isi rasuci mana in stransoarea ei, astfel incat degetele ei sa fie pe incheietura lui, iar ale sale pe incheietura fetei. Cu mana libera isi scoase bagheta. Pronunta cu grija, gandindu-se de dinainte la fiecare cuvintel pe care avea sa il foloseasca.
  " Onsendan ūs be binnan se Igreine tōweard"
  Isi inchise ochii si stranse putin mai tare mana fetei in timp ce totul se lichefie in jurul lor. Simti curenti usori de aer ciufulindu-i parul si se forta sa se ridice in picioare, tragand-o pe Soimeanca dupa el. Brusc, toata linistea a fost inlocuita de sunetele indepartate ale strazilor, iar aerul deveni ceva mai cald. Hawkeye isi deschise ochii, la timp ca sa vada o cutie postala si o silueta feminina, cu zurlufi bruneti disparand pe o usa. Silueta aia era al naibii de cunoscuta, iar pentru o clipa, se temu ca a dat-o in bara cu vraja. Tacu, iar rasete se ridicara in aer, oarecum departate, dar cunoscute de asemenea.
  " Unu la mana. Noi suntem foarte fizici aici. Ne vede oricine, asa cum si noi ii vedem pe ei. Si doi la mana, iti pot raspunde la una dintre intrebari. Se pare ca vei ramane cu siguranta prietena cu Ema. Ai vazut-o pe pustoaica aia bruneta? E Einy, de care ti-am zis mai devreme ca experienta ciudata, fiica lui Snow"
  Un zambet marlanesc i se intinse pe buze. Asta o sa fie amuzant.