dazzling girl, dazzling love.

[Joseph Edward Lestrange]

- Bine înţeles, bineînţeles, cel mai modest dintre toate. făcu Lay, zâmbind uşor către Pattie, care nu înţelegea exact ce făceau ei doi.
În cele din urmă, râde şi ea jucându-se cu picioarele, lovindu-l pe Lay din când în când. Îşi ia sucul de dovleac, jucându-se cu el, luând guri mici pentru a reveni cu privirea către Cress, care, în opinia lui Lay, nu făcea deâct să îi dea apă la moară. Bine, şi el făcea asta deobicei, dar de data asta îl enerva. Îşi scoate telefonul in buzunar, verificând cât e ceasul, gândindu-se ce treabă avea tatăl lui, şi de ce trebuia aşa de tare să o lase pe Pattie cu el.
Tresare, brusc, când îşi auzi numele, şi se întoarce cu privrea către Cress, oarecum nedumerit. Se uită apoi la Pattie, care, în mod evident, era supărată pe el că era în lumea lui în majoritatea timpului şi că nu putea să fie atent nici două secunde.
- Chiar o să-mi împrumuţi cărţile tale? făcu Pattie, iar Lay zâmbi vag, înţelegând care era misiunea lui.
- Acum sunt şi hamal? Curier rapid, poşta chineză... făcu el, privind-o pe sora lui mai mică care îi scoate limba ntr-un fel dulce, ridicându-şi umerii. Nu, nu era vina ei.