When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se gasi pus in incurcatura. Sa nu afle de magie? El unul nu le-ar fi ascuns magia alor sai. Si nici Ema nu parea sa fie genul care face asta. Sa se arate sau nu. Si daca alegeau sa da, sa se arate ca ei sau ca altcineva.
  " Stiu!" spuse brusc Hawkeye, multumit de ideea lui. " O vraja. Vom fi invizibili pentru ei, insa tu ma vei putea vedea, iar eu te voi putea vedea"
  Isi scoase iar bagheta si, fara sa mai astepte o aprobare, atinse crestetul capului fetei, apoi pe al lui. Daca aveau sa-si dea seama cum statea situatia, puteau oricand sa se faca iar vizibili. O lua pe Irine de mana si o trase usor spre curtea din spate, acolo de unde pareau sa se auda rasetele. Se opri cand ajunse in dreptul unei ferestre, captivat de pozele pe care le vedea de acolo. Zambi.
  " Asta e casa ta. Sunt poze in care apari, doar ca esti ceva mai in varsta. Si e chiar si o poza cu tine mireasa" facu el, cascand ochii.
  Continua sa paseasca pe langa perete si trase cu ochiul in curtea interioara. Era o imagine de familie tipica. Zari cateva fete cunoscute, mult batrane decat le stia in realitate, pline de zambete. O vazu pe matura-Irine intr-un colt, cu mainile incolacite in jurul taliei unui barbat pe care nu il stia, razand spre o Ema cu riduri usoare in jurul ochilor, care sedea intr-un scaun langa un Will la fel de zambaret. Un alt barbat, ceva mai carunt, statea cu spatele spre el -iar Hawk se recunoscu imediat dupa urechile ridicole- alaturi de o femeie de aproximativ aceeasi varsta. Un gratar imprastia miros de friptura, de langa o masa aranjata. Mai departe putin, sub umbra unui pom des, se jucau patru copii, alaturi de un caine. Colin o recunoscu pe Einevere a Emei si vazu imediat ceva din trasaturile Irinei pe alte chipuri tinere.