Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Mergea incet pe drumul bine cunoscut, ghidata doar de amintiri si sentimente..
Era ca o somnambula care hoinarea prin vise...ca un inger diafan cu aripi de argint si chip de lumina, un inger strain, prea diferit pentru acea lume, adus in acel loc si in acel moment de izbeliste pentru a schimba viata in esenta.
Fulgii care ii cadeau delicat pe parul de jaratec deveneau in ochii fetei niste mici binecuvantari preschimbate in speranta pufoasa si neprihanita.
Inainta prin intunericul rece imbibat intr-o ceata verzuie densa care parea un val intunecat ce voia sa o opreasca...
Isi amintea de promenadele nocturne alaturi de tatal sau, sub clar de luna, invaluiti in magia divina a noptilor de vara.
Acum era diferit, caldura fina a noptilor era preschimbata in fiorul de greata al iernii, iar camaradul sau iubit de care il numea "tata" luase forma singuratatii ce o veghea de undeva de sus, mult mai prietenoasa de asta data, mai familiara ca oricand.
Simtea in preajma ei o prezenta atat de draga si iubita incat isi zise ca isi iesise din minti, ca singuratatea ii inghitise atat ratuinea cat si simturile normale omenesti.Parea atat de aproape si atat de putenica de parca era era reala.Asemeni Soimului de lumina, daruitoare de nadejde, ii crea o senzatie de deja-vu ...
Nu intalni nici vina transformata in norul violet de cerneala, nici frica cu chip insangerat, si nici macar speranta in rochie de lumina, cu luciri diafane, timide...
Era libera, mai libera ca niciodata, iar odata cu sentimentul libertarii crestea si frecventa batailor inimii sale, era ingrijorata ca ceva ar putea merge aiurea..
Inima i se opri in loc cand isi dadu seama ca ajunse tocmai la rascrucea de drumuri, iar cativa metri o desparteau de locul din "visul real"...