When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Dadu sa se apropie si sa se uite mai bine la copii, insa se opri, incepand sa rada la vorbele Irinei. Totusi, incerca sa-si potoleasca rasul sau macar sa-l reduca in intensitate. Poate ca erau invizibili, dar nu insemna ca nu puteau fi auziti. Dar tot chicoti.
  " Imi pare rau daca ti-a creat cineva vreodata o impresie gresita, Ir, dar nu cred ca vrea cineva sa scape de tine, sincer"
  Ii ciufuli parul si se intoarse usor pentru a se uita la copii. Se apropie putin mai mult si se asigura ca statea la o distanta sigura. Zambi cand realiza trasaturile fizice. O trase pe Irine de mana, usor.
  " Ii vezi pe cei doi de acolo? Cei care stau langa Einevere? Unul are acelasi format al ochilor ca si al tau. Iar celalalt se pare ca iti mosteneste inclusiv forma nasului si urechile."
  Dadu sa continue, dar il opri vocea cunoscuta a Emei, la fel de matura ca intotdeauna.
  " Pacat ca nu a venit si Artie, nu, Hawk? "
  Fostul Soimean isi dadu ochii peste cap si pufni scurt.
  " Doar nu vroiam sa distrugem frumusete de casa, nu?" rase, vocea mult mai grava decat era Hawk obisnuit sa se auda.
  Artie? Presupuse ca nu se referea la Artemait, bufnita Emei. Probabil ca saraca era moarta de mult timp. In schimb, o vazu pe Einevere imbratisand un pustiulica ce semana cu ea; era un alt soi de combinatie intre Emm si Will. Hawk se intoarse, auzind-o brusc pe Irine-cea-in-varsta strigand numele a doi copii.