When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Andrew, Gabriella, Einevere si, asa cum prinsese numele fratiorului ultimei spuse, Alan. Si acest Artie ce nu era prezent, al carui nume Hawk era destul de sigur ca e o porecla. Copiii. Copiii lor. Uau, Sfinti papuci de baie ai lui Merlin!
  Dadu sa zica ceva, dar se trezi cumva inca socat de mica revelatie. Se repezi sa o ajute pe Irine si injura printre dinti cand realiza gafa facuta. Cainele incepu sa latre, iar Hawk se temea ca se va alege, macar unul din ei, cu o muscatura. Misto. O salta pe Irine inapoi pe propriile-i picioare si se grabi sa se uite la adulti.
  " E ok. E ok! Umm... Sunne leoth!"
  Daca majoritatea parura si mai bulversati de cuvintele auzite, Ema si Colin adultii incremenira. Fosta Soimeanca chiar se incrunta usor, iar Hawk intelese cuvintele pe care le mimase. Era porecla lui, cel mai probabil o intrebare.
  " Asta a fost distractia, Ir. Cred ca e timpul sa iesim la iveala"
  Isi rasuci bagheta, atingand din nou crestetul fetei si al lui. Se simtea de parca ii turna cineva apa inghetata pe spate. Era convins ca puteau fi vazuti in secunda in care auzi tresariri de uimire din partea celorlalti. Zambi rusinat.
  " Heh... Salutari"
  Auzi de undeva din spate o intrebare inceata: 'Unchiule Hawk? Matusa Ir?'