When walls come down

[Irine Wagner]

O daduse in bara si asta stia toata lumea. Cand baiatul ii puse bagheta pe crestet si o ridica aceasta zambii fortat catre ei. Toata lumea se uita ciudat la ei ca si cum ar fi niste ciudati iar copii Emei-cea-in-varsta le straga numele. Aceasta zambii din nou slab si facu cu mana.Era atat de ciudat sa se intample asta si era numai vina ei. Se pare ca Irine iar a s stricat totul ca deobicei, un copil mic ce era.
- Uhmm...hey lume.Imi pare rau Hawkeye este numai vina mea. Sunt asa neindemanatica, spuse aceasta oftand usor
Irine-cea-in-varsta si cu Hawkeye se apropriara de noi. Aceasta venii la ea si incepu sa o ciupeasca de obraji iar Irine se enerveza usor si o dadu mai departe de ea, incepand sa faca semne cu mainile. Irine-cea-in-varsta se dadu mai departe de ea si zambii dragut.
-Ce tanara sunt. Doamne stiam eu ca am imbatranit dar mi se pare acum ca sunt baba, spuse aceasta incepand sa rada
-Tot la fel de frumoasa esti si ai fost si pana acum. Stai linistita esti frumoasa mea, spuse Daniel zambind dulce
Irine-cea-in-varsta se duse la Daniel si incepu sa il sarute iar Irine se topii imediat, aproape cazand dar bine ca o prinse Hawkeye. Zambii imediat si isi revenii repede. Copii venisera spre mine si spre Colin incepand sa sara. Irine se lasa in jos incepand sa sarute pe obraz copii.
- Hawkeye priveste astia vor fi copii mei, spuse aceasta zambind dulce.
- Tati de ce sunt doua mami?, intrebara copii
Daniel incepu sa rada odata cu cele doua Irine si chema copii spre el cu un semn de mana.
- Va explic diseara. Dar intrebarea este... Hawkeye, Irinr ce cautati aici?, intreba Daniel
Fata incepu sa chicoteasca usor in timp ce se uita la cei din jur si la Hawkeye cel tanar, vrand sa le explice situatia.