When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Cuvintele parura sa o blocheze putin pe Ema. Se uita de la Irine Soimeanca la Colin fostul Soimean, urmand traseul de cateva ori. Ofta si isi ridica mainile in semn de predare, retragandu-se cativa pasi langa Will. Einevere se arata mai curioasa de acest exces de tinerete. Il privi o vreme pe Colin-cel-batran, apoi se uita inapoi la Soimean. Era suficient de inalta incat sa-i ajunga pana aproape de umar, insa Alan abia daca atingea talia lui Hawk. Baietelul isi intinse mainiel, iar Soimeanul il primi automat in brate. Il ridica fara sa gandeasca si ii rezema bine picioarele in jurul mijlocului sau. Isi cercetara chipurile unul altuia cateva clipe lungi si tacute. Alan parea sa aiba o barbie ascutita in comparatie cu majoritatea barbatilor si un par saten-inchis si ciufulit. Avea o alunita mica langa nas si inca una sub spranceana stanga. Ochii sai erau mari, de un verde cald, asemanator frunzelor de fag prin care trece soarele verii, dar cu o deschidere delicata -si totusi destul de vizibila- spre un caprui aproape ciocolatiu. Hawkeye nu stia daca-si imagina, dar baiatul parea a fi un heterocrom. In orice caz, era un copil frumos, iar el recunoscu urechile Emei. In schimb, restul trasaturilor pareau sa fie mostenite de la Will. Forma buzelor, formatul ochilor si chiar si felul de a privi. Il surprinse cand Alan vorbi, un glas subtire de copil, dar care incerca sa para matur.
  " Unchiule Hawk. Aratai ciudat cand erai tanar"