I'm mean and you can suck it

[Eric Grimm]

O privi cum se enerveaza si cum devine penibila in frustrarea ei de copil care mai avea putin si batea cu piciorul in podea ca sa isi dovedeasca ca poate sau ceva de genul asta.

"Explica-te. Vrei sa plecam impreuna? Nu poti sa-mi zici sa plec si apoi sa iti strangi lucrurile si sa te astepti sa nu imi fac idei ca ai vrea sa te leg de pat si sa te incep cum se cuvine. Desi ar trebui sa incetez sa mai fiu asa de generos cu domnisoare fara experienta, e obositor."

Hai, inca putin, inca putin. Enerveaza-te pentru tati Eric, iubito si hai sa ne distram. Daca nici asta nu o face sa explodeze, avem o problema si e nevoie de o interventie. Eventual si de Alain si o sedinta de umilire non-sexuala dar cu tente ca la carte.

"Daca iti faci curaj si te atingi vreodata in locuri in care nu te-ai mai atins pana acum pentru ca esti prea speriata," incepu sa-i zica, aplecandu-se pe masa si punandu-si mana pe a ei, oprind-o din miscarile haotice pentru inca trei secunde, "sa iti aduci aminte sa te gandesti la mine. Doar la mine. La fata mea, la vocea mea..."

Voce care tocmai coborase o octava si ii soptea acum aproape pacatos totul. "La mainile mele, la cum ar putea sa fie ele pe tine. Si tine minte... cand o sa te am - pentru ca o sa te am - ar fi bine sa fii experimentata si atat de obisnuita sa-mi spui numele incat o sa fie o mantra."

Se dadu in spate si se lasa pe scaun. Brusc, nu mai era mahmur ci foarte foarte fericit ca ajunsese sa fie asa de nenorocit.