i do not want to live in fear and loathing

[Freyja Maegan Guðríðr]

• Cu o expresie amarata pe chip, Freyja se simtea cu moralul la pamant. Nici macar Lexie nu stia unde era Kurt, iar asta era foarte rau.
  "E doar vina mea. L-am neglijat! Am fost atat de ocupata de scoala si Victor, incat nu mi-a mai ramas timp si pentru el. Nu am stiut ca plecase pana cand nu am ajuns acasa si am vazut casa goala. Nu pot sa stau acolo singura, o sa innebunesc."
  Ofta, incercand sa nu izbucneasca in plans.
  "Stii, nu i-am spus niciodata ca tin la el, si cred ca asta l-a durut. Mereu ma purtam cu el ca si cum....ca si cum nici nu-mi pasa...dar nu era asa"
  Isi musca buza de jos si o privi pe Lexie, incercand sa gaseasca raspunsuri.
  "Cred ca cel mai rau il durea ca ma purtam cu el atat de urat pentru ca o parasise pe India. Ahh, sunt asa proasta, Lexie!"
  Insa stia ca nu putea face nimic oftand si tanguindu-se.
  [b]"Asa ca am venit la tine. Ce se mai aude cu razboiul? Si in ce stare sunt Sfiinti?