When walls come down

[Colin Hawkeye Rovson]

• Copilul ii zambi Irinei, in timp ce Emei ii scapa un chicot.
  " Mami spune ca familia si prietenii sunt cei mi importanti" spuse Alan mandru.
  Einevere ii ocoli pe cei doi imbratisati si trecu langa Irine, zurlufii negri tremurand in jurul fetei ei palide, contrastand cu ochii albatri-verzui. Le arunca un zambet plin de incredere si isi trecu mana in jurul umerilor Irinei. Hawkeye nu prea isi dadea seama de varsta celor doi, insa realiza ca Einy era mai mare.
  Curiozitaea crescu in el. Se intreba cum arata Artie. Cat de mare era. Artie... Un baiat, cel mai probabil. Ii veni sa rada. El mereu se vazuse tata de fata. Probabil ca ar fi chemat-o Lara. Artie era o porecla de la ceva, putea pune pariu. Probabil Arthur... sau un nume mult prea lung si complicat.
  " Ce veti face acum?" se auzi vocea calma a Emei. " Ma tem ca nu veti putea ramane aici mai mult de cateva ore. S-ar putea ca mediul sa primeasca informatia prezentei voastre, iar asta ar avea repercursiuni asupra trecutului, a prezentului vostru si a viitorului"
  Hawkeye realiza ca situatia nu era cea mai roz, insa respira usurat sa afle ca mai avea macar cateva ore.