When walls come down

[Irine Wagner]

Il saruta scurt pe Alan sau dupa o lua in brate si pe fiica Emei. Totul se incheia aici si de asta era sigura. Nu putea nega ca a fost prost, i-a placut la nebunie tot ce s-a intamplat acum si ar face asta inca odata daca ar putea. Ma rog, de putut putea dar Irine simtii ca nu mai este necesar sa mearga in viitor. Acum era multumita de orice. Se uita la Ema cand vorbii si zambii dulce catre ea.
- Vom pleca de aici. Ne vom duce inapoi. Ma bucur mult ca v-am vazut si m-am vazut alaturi de Daniel, copii. Ema esti o fata minunata si ai niste copii la fel de minunati ca tine. Sunteti super dar cel mai mult ma bucur ca am ramas prieteni. Asa ca toata calatoria, povestea si lucrurile petrecute i-au sfarsit aici. Dar ma bucur ca am facut asta , ma bucur foarte mult. Acum chiar trebuie sa plecam, Hawkeye. Nu incerca sa te obisnuiesti. Mai ne vedem lume, cand o trece timpul. Pa copii, sa ascultati de mami si de tati, spuse aceasta zambind dulce
In urmatoarea secunda, Irine il prinde de mana pe Hawkeye si il trase mai in fata, facandui semn sa faca vraja. Facu cu mana iar cu cealalta il prinse pe Hawkeye de incheietura. Ea era gata de plecare.