Butterflies and hurricanes

[Agatha von Hesse]

O privi cum trece prin o suta de stari si ganduri si emotii si isi dadu seama ca exista asa ceva: sa fii prea expresiv. Sau suficient de naiv incat sa nu stii sa le acoperi si sa te joci cu ele. Ce dracu ii invatau pe copiii astia? Desigur, ea facuse scoala la Durmstrang, unde daca te apuca sinceritatea, prindeai si ceva boala de piele odata cu ea.

Fata ii aducea aminte de ceva mic si neajutorat si aproape de isterie la cum o privea. Vazu ceva in privirea ei, asa deschisa cum era, ceva care o facu sa se simta prost, pentru ca parea intimidare la adresa Agathei, iar asta nu era scopul ei.

Ii zambi cat de cald putu si o lua in brate, lasand-o sa-i planga pe umar. "Haide, spune-mi ce ai patit. Daca tot ti-am luat de baut si imi plangi in brate, macar sa stiu de ce." Ii facu semn barmanului sa-i puna un whiskey si isi aprinse o tigara pe care o fuma cu mana cu care nu o tinea pe fata. "Si spune-mi si cum te cheama, daca tot facem chestia asta de bonding."