Don't dare to cry

[Ema Snow]

• Credea ca timpul ii va oferi noi capacitati si ca, pe masura ce va creste, usa de la intrarea in castel nu va mai parea atat de grea, de mare, de impunatoare. Evident se inselase. In atatia ani la Hogwarts, Ema observase cum perspectiva ei se inalta tot mai mult fata de clanta, ajungand ssa o priveasca cu superioritate de sus. Insa, in ciuda acestui fapt, usa era la fel de grea ca atunci cand era boboaca. Pasi in holul inalt, bagand fulgi usori de zapada pe marmura alba. Pentru cateva secunde, respiratiile ei continuara sa fie vizibile in pala de aer rece. Isi dorise sa-si limpezeasca putin mintea, asa ca iesise pentru o plimbare pe langa sere. Asta nu se dovedise o idee prea buna, mai ales cand realizase cat de frig e afara. Asa ca se intorsese pe calcaie si pornise inapoi spre castel, inainte de a-si pierde toate degetele de la maini din cauza gerului.
  Pasii rasunara infundat pe coridoarele pustii, iar ea mergea, atenta ca de obicei sa nu dea peste Filch. Chiar nu avea chef de o intalnire de gradul I cu batranul ingrijitor. Asa ca incremeni locului cand scartaitul razbatu coridorul. Ii trimise un fior rece de-a lungul coloanei, facand-o sa se simta ca intr-unul din filmele de groaza Incuiate. Pasi incet in directia sunetului, cu mana pregatita sa apuce bagheta prinsa la curea. Singura posibilitate pe care o vedea era baia... lui Myrtle. Ema isi incrucisa degetele si se ruga din tot sufletul ca micuta sidefie sa nu fie prin preajma. Impinse usa, crispandu-se la scartaitul scos. Dar abia daca ii mai dadu importanta cand se uita la silueta din fata sa. Un zambet larg i se intinse pe buze.
  " Rose!"