miracles happen every day

[Dawn Snow]

• Pasi in living, simtindu-se nesigura pe propriile-i picioare. De ce? Nici ea nu stia prea exact. Pur si simplu i se intampla. Nu toate actiunile aveau un motiv, asa cum nu era vina ei cand era furtuna afara -desi mama ei parea sa fie de alta parere, daca judecai dupa bratele incrucisate, spranceana arcuita si privirea ingrijorata, alaturi de liniile tipice de 'daca se intampla ceva pe drum?'. Se aseza la masa, nestiind ce sa faca. Asa ca doar zambi politicos, uitandu-se discret in jur. Orice sursa de inspiratie era bine venita. Probabil ca urma sa fie bombardata -mai mult sau mai putin spus- cu intrebari. Unde lucreaza, ce varsta are, fumatoare sau nu, ceva legat de familie, ceva legat de altele, pasiuni, vise, aspiratii. Si orice mai cerea lumea. Ea va raspunde la orice, cat mai sincer si politicos posibil. Insa cat mai... ea. Nu avea de gand sa se prefaca ca e vreo perfectionista, model international la o revista de doua parale, o adevarata diva in cautarea unor slugi. Gandul si scenariul care ii venise in minte o dezgustara -desi culmea! ea le realizase pe amandoua, cu imaginatia mult prea activa la ora aceea.
  Observa pozitia sorei lui Klaus si nu se putu abtine sa nu zambeasca. Ii placea aceasta Agnes, o mica rebela in tacere. Nu parea genul de fata care sa comenteze tot ce vede, insa sigur avea propriile metode de a se impune in anumite situatii. Dawn isi muta privirea spre Klaus si zambi iar, simtindu-se mult mai bine stiindu-l acolo.