When walls come down

[Irine Wagner]

Totul din jurul lor incepu sa se inegreasca pana la urma totul devenii negru iar corpurile lor ajunsera unde trebuie. Se ridica de pe pamantul rece si spuse un mic "auch" pentru ca cazuse rau. Se pare ca viitorul o lasase cu o amprenta destul de mare, inafara de amintiri care niciiodata nu vor murii in mintea sa. Zambetul nu ii disparu de pe chip iar cand il auzii pe Hawkeye incepu sa rada incontrolabil, chiar dandui lacrimile.
- Doamne Hawkeye este normal sa imbatranesti si sa fii alb in cap dar momentan bucura-te pentru ca esti brunet. Mie mi-a placut, totul a fost minunat. Adica.... voi ramane cu Daniel si pe langa asta voi avea copii si voi veti fi in continuare prietenii mei.Nici in viitor nu scapati de mine, spuse aceasta razand usor.
Totul mergea asa cum dorea ea in acel mmoment si chiar si inainte de a-si dorii asta. Se gandii de multe ori ce se v-a intampla in viitor, care ii vor fi prietenii. Ce copii va avea, chiar foarte multe intrebari care nu prea aveau sens dar totusi si le punea regulat. Acum le stia si nu mai avea de ce sa se intrebe asta. Se duse langa Hawkeye se ridica pe varfuri si il saruta pe obrazi spunandui dragut " Multumesc mult, Hawkeye. Esti cel mai tare".