i do not want to live in fear and loathing

[Lexie Stryder]

• Lui Lexie îi era teamă să recunoască faptul că ele două erau singurele membre ale Sfinţilor Mortali care mai rămăseseră. Îşi amintea ce familia mare avuseseră acum ceva timp, însă nu reuşea să mai găsească în mintea ei niciuna dintre acele persoane a cărei locaţie să o ştie.
  'Freyja... am rămas doar noi,' spuse viperina. Vocea îi suna fără nicio inflexiune şi de abia o mai putea recunoaşte. nu o privea pe fată în ochi, ci se uita la peretele opus lor.
  India? Nu credea că India era amestecată în asta. Le-ar fi prins enorm de bine ajutorul ei, însă Lexie nu găsea în ea puterea necesară pentru a-i cere un astfel de favor. Nu putea să îi rişte viaţa Indiei, era prea periculos. În plus, acea trăsătură specifică viperinilor ieşea la suprafaţă în aceste momente în mintea lui Lexie, dându-şi seama că îi era frică să aibă moartea cuiva pe conştiinţă.
  Viperina îşi îndreptă privirea spre Freyja. I-ar fi luat bucuroasă toată povara de pe umeri, numai să nu îi mai vadă ochii aceia arzând în oceanul de panică şi neştiinţă. Ştia că nu s-ar fi descurcat în nicio privinţă mai bine ca Freyja, însă ar fi făcut orice numai ca să nu mai aibă ea acea responsabilitate ce o distrugea din interior spre exterior. Ce fusese în mintea lui Kurt când le lăsase în halul ăla?