Butterflies and hurricanes

[Agatha von Hesse]

Desi nu ducea lipsa de rabdare de multe ori, Agatha era sigura ca la un moment dat, ori in cursul serii, ori in timpul in care avea sa o cunoasca si sa vorbeasca cu Pearl, urma sa ii dea o palma peste fata. Nu pentru ca ar fi iritat-o intr-un fel anume, ci pentru ca - ba da, pentru ca avea potential sa fie enervanta si pentru ca trebuia sa se trezeasca.

"Si daca am avut problemele tale, mi le-am sters din memorie," ii zise zambind cu subinteles, instigand-o sa faca la fel. "Sau, le-am folosit o perioada ca sa ma razbun si apoi le-am aruncat."

Incerca sa fie de ajutor, dar o enerva ceva din figura fetei, care o acuza parca de cat de normala era Agatha. Asa ca se razbuna un pic, pentru ca avea si ea momente de copila de zece ani. "Stii, de fapt nu am avut problemele pe care le ai tu si ce ti-am zis era de fapt o sugestie pentru tine."

Dand paharul de firewhiskey pe gat, continua fara sa se uite la ea, ci rulandu-si o tigara. "Si te deranjeaza pentru ca e adevarat."