Witch, please

[Arlin van Iver]

• " Da, Colin. Insa tu ai talentul de a fi tu insuti." Trasnetul o lovi pe Arlin, de spusese asta, insa era adevarat. Oriunde era el, Arlin nu observa nimic nou, niciun comportament diferit de cel pe care il are cand este cu ea, exceptand cand era prin preajma Emei. Cei doi se mancau unul pe altul, dar din dragoste. Prietenie, nu alta. Duse degetul spre buza inferioara a lui Colin si apasa pe ea in jos. Ii placea sa faca asta cand era mica, si se juca de-a indienii.
  " Te adaptezi, te imprietenesti cu oricine, parca ai fi trasnit de fulger, deoarece eu nu te-am vazut mai niciodata posomorat, lenevind sau.. plangand. Nu te mai plange atata, fiindca arati ca o fetita." il mustra ea, insa zambind, fiindca era o fire blanda, si.. ea oricum s-ar fi plans, insa nu in fata lui Colin. " Fii barbat, Colin!" il indemna din nou Arlin, batand usor cu pumnul in dreptul inimii.
  Ea avea talente, insa nu le folosea.. nici macar in scopuri caritabile, insa din momentul acela isi putea impune asta. Ca un mic obiectiv.
  " Sunt sigura ca te pot ajuta in legatura cu desenul, astfel incat sa il surprinzi macar putin pe fratele tau." spuse Soimeanca.