Dancing away with my demons

[Raphael Olivier]

• "Dar nu am zis ca imi dezvlauie ceva. Insa imi va fi o informatie folositoare in viitor, vad eu cum fac. Pentru ca vezi tu, eu nu apartin niciuneia dintre factiunile voastre stupide."
  Auzindu-i intrebarea de la final, incepu sa rada.
  "Deocamdata, chiar nu stiu."
  Ce putea sa vrea in acel moment? Mai nimic. Avea in sfarsit o casa (multumita fratelui sau), ce sa manance, insa Vrajustitia inca il mai cauta (credea el, asta daca Kurt nu il salvase deja), asa ca mai bine astepta o vreme.
  "Si de ce ai o viata asa complicata, micuta eroina shakespeariana?"intreba el, sorbind din bautura intepatoare.
  Isi privi piciorul ranit, si se gandi ca fata trebuia sa fie vreo vindecatoare, sau ceva, altfel nu ar fi putut sa faca o treaba atat de buna.