Dancing away with my demons

[Julieta D. Thibault]

• Poate ca Thibault nu era un nume asa cunoscut, insa deobicei lumea zicea " ah, mi se pare cunoscut", iar acum poate ca ar fi crezut ca si el va zice asta, insa se convinse ca nu stia nimic despre familia ei, sau cel putin asta afisase el. Intr-un fel se simtea relaxata de faptul ca nu isi daduse drumul la gura prea repede, deobicei facea asta si se baga singura in gura lupului, insa cu timpul invatase sa se abtina..cat de cat, chiar daca deobicei nu reusea. Il urmari cu privirea pe Raphael cum se ridica de pe canapea stand intr-un picior, cercetasa se incrunta, insa il lasa sa vada ce face. Auzi brusc cum paharul gol facu contact cu masa si tresari, facu ochii mari privindu-l oarecum intr-o maniera destul de curioasa, insa in acelasi timp ciudata. Respiratia ii deveni intretaiata, isi simti pieptul suprasolicitat ca si cum ar fi alergat zece kilometrii fara oprire, cand tanarul se apropie mai mult ii simti greutatea lasandu-se peste trupul ei firav si zise:
  -Uhm, nu apuca nici macar sa rosteasca un cuvant caci simti buzele lui peste ale ei, dura doar cateva secunde pana se desprinse si zise:
  - Asta e modul tau de a scoate informatii de la mine sau e modul tau de a multumi?