How you remind me

[Colin Hawkeye Rovson]

• Cel mai probabil arata ridicol cu atatea baghete de zahar in mana, ca un disperat ce avea sa-si traiasca viata inchis intr-o rulota, jucand jocuri video, avand poze cu ratuste pe perete si balotand la greu glucide, asteptand in tihna sa vina sfarsitul lumii. Era... straniu. Da, era si asta o posibilitate. Dar hei! Ce sa-i faci atunci ai o pasiune pentru baghete de zahar? Unele lucruri sunt pur si simplu imprimate in codul genetic, asa cum era culoarea parului sau a ochilor. Iar apoi, el era in Rai. Un magazin de dulciuri era o chestie oarecare, dar magazinul de dulciuri din Hogsmeade unde existau si promotii era ceva deosebit.
  Cu un zambet tamp pe fata si simtindu-se ca un copil mic pierdut intr-un parc de distractii, aproape ca marsalui pana la tejghea. Ii zambi vanzatorului si il ruga sa puna baghetele de o parte, de preferat intr-o punga. Mai da o tura si se intoarce.
  Baghetele de zahar rezolvate, mai ramaneau jeleurile. Hawk nu avea habar cand o sa mai vina in Hogsmeade, iar rezerva secreta de dulciuri a baietilor de la Ochi-de-Soim din anul VI se micsorase vizibil.
  Se vazu nevoit sa-si ridice mainile intr-un gest de predare, privirea atintita asupra varfului baghetei. Inghiti in sec si se uita la chipul posesorului. Rasufla usurat si isi lasa mainile in jos.
  " Callie! Cum se face ca atunci cand ne intalnim unul din noi e in pericol de a se pocni?" rase el. " Si salut!" zambi.