it's scary what a smile can hide;

[Agnes Marie Lovel]

~ i smile at strangers;

Agnes& Ozzy

• Era intr-adevar iarna. De fapt, nu mai ninsese de ceva vreme, iar zapada care mai era, isi pierduse farmecul. Insa ei ii placuse si iarna aceea, deoarece apucase sa bata pe cineva cu zapada, sa daruiasca cadouri in camera de zi a Soimilor, sa cante si sa il plimbe pe Ronald prin zapada.
  Tinand cont de felul in care ea traia si singuratatea pe care si-o impusese singura, iarna aceea tinuse legatura cu cativa colegi si fosti colegi de la Hogwarts si Beauxbatons. Ba chiar auzise zvonuri ca venisera elevi noi, pe care ea inca nu-i cunoscuse, si daca ii vazuse prin castel, nu avea de unde sti ca erau ei.
  Agnes era bine imbracata, cu niste blugi clasici, pe sub care avea si o pereche de colanti, cu niste bocanci maro, nu foarte caldurosi, deoarece statuse mult afara si frigul patrunse si acolo, si o geaca groasa, care o facea sa arate ca un pinguin.
  Observa un baietel care arunca cu o carte dupa un altul, si-l recunoscu imediat pe Eric McAllister.
  " McAllister!" striga roscata. Fugi spre baiat care se afla in curtea interioara, loc unde majoritatea elevilor veneau sa citeasca sau sa vorbeasca intre ei, si lua cartea din zapada. Spre marea ei fericire, cartea avea o coperta cartonata, deci apa inca nu patrunse in ea. O sterse rapid de geaca ei, dupa care il mustra pe baiat. " Erai baiat bun cat am fost eu Sef-de-Casa; sa nu mai arunci cu carti. Din cate vad asta nici macar nu-ti apartine, babalaule. Scrie Amanda pe ea. Sa stii ca Ema nu va fi prea incantata cand va auzi toata povestea." Il lovi pe baiat cu cartea dupa ceafa, spunandu-i sa se duca in turn pana nu-i vor cadea degetele de la picioare. Cartea ramase la ea, bineinteles.
  Se intoarse spre intrarea in castel, privindu-l cum urca, apoi se aseza pe una din bancile neacoperite cu zapada.