How you remind me

[Colin Hawkeye Rovson]

• Isi dadu jos haina si o puse pe spatarul scaunului. Se aseza fara comentariu, iar privirea i se indrepta spre fereastra, pierzandu-si focalizarea printre fulgii de zapada. Cazu, fara sa vrea, in propriile-i ganduri. Il cuprinsese o ciudata stare de meditatie. De parca orice gandea trebuia rezolvat atunci printr-un proces complicat al mintii. Nu stia de unde venise dorinta asta. Poate ca era datorita evenimentelor recente, desi putea sa bage mana in foc ca nu avea legatura cu faza cu pisica. O vraja esuata de transfigurare nu l-ar fi aruncat in asa ceva. Vraja esuata mai mult sau mai putin spus... Pana la urma ii iesise. Sa se schimbe inapoi se dovedise dificil. Insa incerca sa nu se gandeasca la asta. Nu stiau decat trei persoane de mica intamplare si nu prea il tenta ideea de a mari numarul. Chiar daca era vorba de Callie.
  " Mm?" facu el, intorcandu-si privirea spre Soimeanca. Realizase ca spusese ceva, iar el se grabi sa deruleze inapoi ce auzise, dar nu ascultase. Ceva rau... Oh! " Hai sa-si puna pofta in cui si sa ne lase sa ne bem linistiti ciocolata calda. Adica, stii, e ciudat sa ai o viata normala, fara sa fii amenintat cu moartea macar o data la doua-trei zile" facu el, incercand sa-si ridice un zambet pe buze.
  Ce facuse el? Destul de multe daca statea sa se gandeasca.
  " Miremel si-a rupt aripa acum doua saptamani, am avut o experienta stranie cu un suflet, o tema enorma la Istoria Magiei si o cearta zdravana cu Ema." La ultima nu putea nega ca nu era vina lui. " Dar tu, domnisoara Dubois? Cu ce te lauzi?"