all monsters are human

[Victor A. Olivier]

• Victor il privi lung pe tipul care semana ca el, si intelese. Nu era nici o clona, nici un betiv care bause Polipotiune. Era...geamanul sau. Stia ca asta era, pentru ca mereu simtise ca ii lipsise ceva, iar acum intelegea si ce anume. Nu era chiar atat de prost sau de batut in cap incat sa nu poata crede asa ceva, insa era extrem de curios sa stie ce s-a intamplat cu...celalalt. Pentru ca nu il putea numi jumatate, sau ceva. O saluta pe Lexie, pe care habar nu avea acum ajunsese aici, probabil ea il adusese pe Raphael.
  " In afara faptului ca te cheama Raphael, si ca esti fratele meu geaman, ceea ce observ si eu, cum naiba...stai, sunt derutat"
  Ar fi vrut sa stie raspunsurile la ce il macina pe el, insa nu avea nici cea mai vaga idee. Acest Raphael era mai chipes ca el, desi aratau la fel, insa era ceva diferit la el. Parea mai brutal, desi era extrem de elegant, mai rafinat. Raphael, rafinat. Mergea. El fusese mereu simplu si neinteles. Dintr-odata il apuca depresia.
  "Ce naiba s-a intamplat cu tine?"intreba el, privindu-l incruntat.
  "Oh, buna, Lexie", o saluta el pe Viperina, aratandu-i canapeaua.