Silence is a good therapy

[Valerie N. Von Chevale]

OOC: Oricine este bine-venit!><

Trânti uşor pixul pe caiet ducându-şi mâinile la tâmple simţind că acestea îi vâznesc cu putere, durând-o ingrozitor. Era foarte obosită, iar singurele cărţii pe care le avea în camera sa erau toate citite sau nu erau ceea ce îi trebuiau ei pe moment .Oftă lung lăsându-se pe spate cu scaunul, privind aiurea tavanul. Se ridică în picioare luându-şi roba pe ea îndreptându-se uşor spre uşa pentru a ieşi. Avea de gând să meargă la bibliotecă, să găsească o carte mai bună acolo, poate ceva legat de animale.
Era pe hol, privind în stânga şi dreapta, salutând elevii cunoscuţi continuându-şi însă drumul fără să se opreasca. Ajunsese rapid în faţa imensei uşi de lemn, împleticindu-şi degetele lungi şi fine pe mâner, tresărind uşor la atingere simţind cât de rece era acesta.
Intră uşor cu sfiala, uitându-se în jur. Îşi dădu uşor ochii peste cap când văzu cât de aglomerată era de această data. Se pare că durerea ei de cap îşi alesese o zi cam proastă. Închise lent uşa de lemn în urma sa, după întorcându-se pentru a se uita după bibliotecară. O văzu şi o luă în acea direcţie în acelaşi timp căutând şi o masă liberă. Valerie era o elevă destul de nouă aşa că, încă nu se obijnui cu alinierea cărţilor pe rafturii. Salută politicos bibliotecara, zâmbind.
-Scuzaţi-mă. Unde se află cărţile despre animalele magice? zise uşor pe un ton dulce, dându-şi câteva şuviţe de păr la o parte de pe chip, acestea căzând dezordonate din coada sa leneş prinsă. Bibliotecara îi arâtă cu degetul arâtător spre un raft inalt aflat destul de în spate, Valerie clipind des din gene uitându-se în acea parte. Se îndreptă spre acel raft, însă nu înainte de a da din cap in semn de "multumesc" bibliotecarei.
Se plimbă uşor printre raftul imens atingând fiecare carte pe cotor, citind atentă şi căutând un titlu care să o atragă. Luă cartea cea mai interesantă pentru ea, strângând-o la piept.
Se uită în jur după o masă liberă, însă nimic.
-Cred că "în picioare" scrie pe mine..zise aceasta oftând, plimbându-se printre mese, sperând în continuare la una liberă.