Life is awkward

[Ian Richter]

• Ian făcu o faţă şi ridică din sprâncene când îi auzi întrebarea.
  "Da," răspunse, puţin plouat. "Mama a vrut o vacanţă relaxantă şi n-am avut de ales."
  Îşi trecu mâna prin păr. Poate că pentru o fată era chiar greu de crezut că unui om nu i-ar putea plăcea plaja. Adică, proababil pentru ele era entuziasmant gândul că urmau să se bronzeze şi să se bălăcească sau să joace voley pe plajă. Singurului lucru care încă îl mai ţinea bine era gândul la lunga alergare pe care avea să o facă pe malul oceanului. Îşi amintea clar cât de greu era să alergi pe nisip şi i se părea o provocare pe care era bucuros să o accepte.
  
  "Eu sunt Ian," se prezentă băiatul, întinzându-i mâna. "Se pare că stăm la acelaşi hotel," zâmbi el.