Dreams thrown in the rain!

[Joseph Edward Lestrange]

Râde când o aude, pentru că ştia că era în stare de aşa ceva, deşi tatăl lui era unul dintre acele subiecte pe care nu voia să le atingă într-o cinversaţe. Nu se înţeleses niciodată cu el, spre deosebire de sora lui. Câteodată se întreba cu ce l-a dezamăgit de este tratat ca ultimul om de pe pământ. Însă nu îi a spune astea lui Cress, pentru că nu avea sens. Îi zâmbeşte, auzindu-i cuvintele. O sărută uşor pe buze, strângând-o în braţe înapoi, trecându-şi mâna prin firele de păr şatene ale fetei, zâmbind dulce.
- Eu ţi-aş spune să nu te cerţi cu tata. Adică, a convins-o pe bunica, care e al naibii de pretenţioasă. spune, zâmbind dulce către ea.
Îşi aducea aminte ziua în care bunica lui i-a povestit despre tatăl lui şi, abia atunci îşi dăduse seama că cel de atunci demăna extrem de mult cu el, însă Lay nu voia să ajungă ca şi el.