Dreams thrown in the rain!

[Joseph Edward Lestrange]

Îşi măreşte ochii cînd o aude, neştiind ce să îi spună. Îşi umezeşte buzele, privind-o în ochi, extrem de bruiat. De fapt, nu cedea că bunia ei ar fi plăcut-o. Nu ştia dacă bunica lui ar fi fost de acord cu ea, pentru că era în firea eis ă nu fie de acord cu niciuna dintre fostele lui. Îşi închide ochii, stând aşa preţ de câteva secunde.
- Nu ştiu, dar dacă nu îi place de tine, ştiu că nu o să mă mai vezi. Grandma will make sure of that. îi spune privind-o serios, aducându-şi aminte felul în care acele fete plecau, fără să se uite înapoi măcar.
Şi el nu putea să le spună nimic, stătea doar pe acoperiş, privind dezamăgit înainte, urmărindule cu vârful baghetei, privind către străzile Londrei care deveneau din ce în ce mai ocupate. Iar bunica sa nu îi explica niciodată ce le făcea. Persupunea că era ceva în ceaiul pe care îl pregătea de fiecare dată. Însă nu era sigur.