war

[Lexie Stryder]

• ooc: me and Will
  
  bic:
  Lexie ieşi din camera ei, privind precaută în jur. Mereu îi plăcuse ciudata senzaţie de frică şi suspans atunci când se strecura pe coridoare pe timpul nopţii. Deşi acele sentimente fuseseră înăbuşite după un timp din cauza faptului că fusese numită profesoară şi Şefă de Casă, tot se simţea bine făcând ceva ce nu era conform regulilor. Lexie avea un sentiment de melancolie şi un oarecare dor de zilele sale de elevă. I-ar fi plăcut să fi fost totul mai amuzant, mai liber şi mai palpitant.
  Cu toate astea, nu putea să exprime în cuvinte cât de mult aprecia faptulc ă era Şefă de Casă. Îşi iubea casa enorm de mult şi pe toţi membrii din ea. Era adevărat că erau câteva persoane importante pentru ea şi în celelalte case, însă la viperini se simţea ca într-o familie mare şi unită şi nu voia să plece din mijlocul lor niciodată.
  Lexie închise uşa Camerei de Zi fără zgomot şi merse cu paşi mărunţi, dar rapizi, spre ieşirea din Pivniţă. Nu ştia exact ce voia să facă, însă simţea un ciudat impuls de a vizita camera Oglinzii lui Erised. Nu o vizitase de foarte mult timp şi acum chiar ar fi avut nevoie de un plus de optimism.
  Viperina se furişă pe coridorul gol şi întunecat, fără să îşi aprindă vârful baghetei. Nu voia să atragă atenţia asupra ei, mai ales acum că ochii ei se obişnuiseră cu întunericul şi nu îi era greu să înainteze.
  Trecu de Holul de la Intrare şi urcă scările de marmură. Gâfâind uşor, Lexie se strecură pe un nou coridor, apoi în spatele unei uşi mari de lemn. Camera era goală la prima vedere. În colţul cel mai îndepărtat însă se afla un obiect acoperit de un fel de cearşaf alb, prăfuit. Fără să stea pe gânduri, Lexie se îndreptă spre acel obiect şi trase materialul subţire jos.