stop and listen

[Ivy Thibault]

• Nina îşi îngustă ochii şi se aplecă peste masă cu mâinile sub ea. Nu era în regulă şi trebuia să-i explice şi lui Colin.
  "Nu te vei simţi mai puţin vinovat. Te asigur. Am trecut şi eu prin asta," îi spuse Nina pe un ton ciudat de încărcat de siguranţă. "Am omorât doi copii," îi spuse ea într-o şoaptă. "Erau înăuntrul meu şi i-am omorât pentru că n-am avut grijă de ei. Cum ar trebui eu să mă simt? Ce ar trebui eu să fac ca să răscumpăr asta?"
  
  Îşi aminti de cât de mult îl învinovăţise pe Kurt. Şi încă nu era convinsă în totalitate de nevinovăţia lui. Singurul lucru de care era convinsă era vinovăţia ei.
  "Am făcut şi eu asta," spuse ea încuviinţând din cap şi lăsându-se înapoi pe spătarul scaunului. "Nu merge, îţi spun eu. La sfârşitul zilei te simţi la fel de vinovat, poate chiar mai mult. Pentru că de la un moment dat începi să te întrebi dacă faci asta pentru că aşa eşti tu, sau pentru că ţii aşa de mult la tine încât ţi-e frică că vei ajunge în Iad dacă eşti tu însuţi."