I don't think we're in Kansas anymore

[Agatha von Hesse]

-deschis, oricine-

Daca ar fi putut fi ceata in capul cuiva, si aici Agatha se referea la cazul clasic, era sigura ca ar fi avut un fel de fenomen imperturbabil in teasta, pentru ca nu stia ab-so-lut nimic despre cum se trezise in fata unor magazine, dezbracata. Ma rog, in corset si chiloti, dar sincera sa fie, nu era cine stie ce; fara bagheta si fara nimic altceva la ea. Ba da, cu parul desfacut, care ii atarna destul de ondulat si de incalcit pana la genunchi. Incaltata in cizme pana la genunchi, cu toc.

Nu mai avusese o experienta din asta de mult, dar atunci macar avea bagheta la ea, sau bani sau un prost de care sa se atarne. Nu mai stia pe nimeni in Anglia, dar macar reperele pe care si le putea lua, stand ca o proasta in mijlocul drumul, ii spuneau ca e in Hogsmeade. Isi lua atitudinea de spate drept-capul sus pe care o practica la foc automat, zi de zi si incerca sa se dumireasca ce sa faca mai departe. Nu se simtea suficient de puternica din punct de vedere magic sa incerce orice fel de vraja. Si care erau sansele sa isi aminteasca, in conditiile in care ceata aia insemna cel mai probabil ca cineva ii stersese ultimele ore din cap?

"** ** ***!"