King and Lionheart.

[Ema Snow]

• Felul in care incepuse sa vorbeasca o ingrijorase putin. Din cine stie ce motiv, se astepta sa auda o scuza politicoasa si un mod rapid de a disparea in noapte. Realiza ca era un gand aberant, dar pur si simplu aparuse. Ii veni sa-l contrazica la partea materiala. Da, poate ca un om avea nevoie de un adapost, de ceva pentru a manca si haine adaptate anotimpului, iar toate astea erau lucruri materiale, insa pentru ea Will era suficient. Stia instinctiv ca alaturi vor putea trece peste orice problema. Dar tacu, lasandu-l sa continue in tihna.
  Ce auzi si vazu in continuare trezi un lant nemasimtit de reactii in interiorul ei. Pentru o secunda, ramase mai mult sau mai putin blocata. Si nici macar nu o deranja asta, asa cum se intampla de obicei. Ii lua o alta clipa pentru a procesa iar si iar informatia, asigurandu-se ca nu avea sa faca o gafa monumentala imediat cum va deschide gura. Undeva in mijlocul procesului, realizarea se asternu definitiv in mintea ei. Nu mai era de foarte mult timp pustoaica pe care lumea o ciufulea pe cap. Nu mai era de foarte mult timp copilul care pasea neincrezator in lume. Crescuse. Se maturizase. Si in ciuda faptului ca inca era la Hogwarts, era numai pentru a recupera niste notiuni pierdute. Notiuni pe care nu avusese ocazia sa le cerceteze. Pana la urma, pierduse un an prin alte parti de umbre pline. Crescuse, asa cum ii spusese si aiuritului de Rovson si invatase ce era datoria. Iar acum ajunsese in sfarsit la momentul in care lua decizia asupra viitorului sau, macar dintr-un aspect. Poate ca, daca nu ar fi fost atat de teapana in acel moment, ar fi fost pe podea. Dar isi reveni la fel de repede si actiona din instinct. Isi infasura bratele in jurul gatului lui William si il saruta, lung si delicat, asa cum facuse cu atata timp in urma, in Pestera lui Godric. Isi odihni apoi capul pe umarul sau, cu nasul langa clavicula, cu un zambet prea mare pe chip si cu ochii umezi. Se incorda brusc, realizand ca nu daduse un raspuns. Au! Deci pana la urma tot facuse o gafa. Isi ridica privirea, rosind usor.
  " Da. Desigur. Adica, daca poate este, da!"
  Ori sunase ca o disperata, ori ca o balbaita, ori ca o fiinta care nu stie sa vorbeasca. Clar ii trebuia o baie cu apa rece.