stop and listen

[Colin Hawkeye Rovson]

• Nimic nu il oprea sa nu-i dea dreptate. Nici macar un contra-argument, oricat de mic, nu i se perinda prin minte. Insa el mancase din explicatia sa un detaliu. Un detaliu considerat nesemnificativ.
  " Nu e vorba ca am omorat pe cineva. Bine, e vorba si de asta, recunosc, doar ca eram asa si inainte. Cand teoretic eram doar un copil lipsit de griji. Vreau sa devin chirurg, Nina. Magie sau nu, o sa existe oameni care imi vor muri in brate. Este... Nu stiu..."
  Nu indrazni sa se uite la ea. Asa ca isi termina cafeaua, fara sa-i mai simta gustul sau sa se mai gaseasca deranjat de temperatura. Nina avusese doi copii? Ma rog, nu intregul proces, dar intelesese ideea. Din cine stie ce motiv, nu si-o putea imagina ca mama. Adica, nu ca nu ar avea calitati materne, doar ca... I se parea putin mai abstract. O asasina extraordinara mama. Pai asta era ceva deosebit. Insa ii parea rau. Pentru suferinta ei. Lucrurile nu mersesera bine. Nu traise pe propria lui piele o astfel de experienta, dar isi putea imagina. Lucru pe care ar prefera sa nu-l faca acum.
  " Nu cred" spuse scurt cand Viperina termina. " Nu cred in Rai sau in Iad. Nu mai cred in asa ceva. Si poate ca e doar pe moment, poate ca asa o sa fiu toata viata, dar pur si simplu nu imi mai gasesc locul pe scara asta divina ierarhica. Cred doar ca raul pe care il facem se va intoarce, intr-un fel sau altul, asupra noastra. Si la fel sta treaba cu binele."