stop and listen

[Ivy Thibault]

• Nina se încruntă când îi auzi spusele. Da, şi ea credea într-o roată care se întorcea, simţise pe pielea ei cum te putea zdrobi acea roată. Însă i se părea atât de îngrozitoare neîncrederea lui în prezenţele spirituale. Nu ştia exact dacă faptul că pierduse noţiunea de Iad şi Rai însemna cu adevărat că el pur şi simplu nu credea într-o existenţă spirituală mai mare decât omul. Însă i se părea înfricoşătoare o viaţă în care pur şi simplu să crezi că omul e cel mai mare, că nimic nu mai este acolo care să ţină evidenţa.
  
  "Tot ce spun," spuse Nina, închizând subiectele spirituale, "e să ai grijă să nu te pierzi pe tine însuţi în proces."
  Luă o înghiţitură de cafea şi observă că pe fundul ceştii sale mai era doar puţin lichid. Puse ceasca jos şi se uită în jur. Era destul de pustiu, doar câţiva oameni. Acum înţelese de ce se făcuse atâta zarvă doar pentru două cafele neplătite...