I don't think we're in Kansas anymore

[Ema Snow]

• Ema sterse obosita si ultima masa, pregatindu-se de sfarsitul turei sale. Ii placea sa lucreze, mai ales la un local precum 'La Trei Maturi', dar uneori, abia astepta sa termine. Sa se duca acolo unde avea nevoie, sa citeasca in tihna sau sa se plimbe ca atare. Multumita de mica ei realizare, isi puse mainile in solduri si se retrase spre camera din spate, aruncand in trecere sortul in spatele tejghelei. Se schimba repede, bucurandu-se de senzatia oferita de camasa rece. Isi ridica manecile si trase poalele albe peste cureaua blugilor. Isi refacu coada de cal in care statea parul ei castaniu si zambi multumita, luandu-si pardesiul intr-o mana. O saluta pe Madame Rosmerta si se imbraca de haina in drumul ei spre usa.
  Mirosul aromat de portocale, scortisoara, vin si caldura disparu instantaneu, iar aerul racoros izbi fata Emei. Era placut. Era revigorant. Porni pe straduta aproape pustie, inaintand cu pasi mici pe drumul cunoscut. Cu mainile adanc bagate in buzunare, cu privirea pierduta in departare si cu mintea prinsa in tot felul de ganduri. Isi facea un mic plan pentru a-si termina proiectul la Ierbologie, cauta un cadou potrivit pentru un prieten, se intreba ce tampenie va mai face colegul ei de Casa si abia astepta sa ajunga peste o saptamana acasa.
  Ceva o facu sa se opreasca, sirul gandurilor intrerupandu-se abrupt. Nu i se intamplase ceva, nici pe departe, dar ceea ce vedea o facuse sa ramana incremenita locului. Stia ca exista lume excentrica, dar nici chiar asa. Mult mai inalta decat ea, cu un trup mai bine definit si cu un par incredibil de lung, statea o femeie, la aproximativ zece metri in fata ei. Nu asta o ingrijora pe Ema, ci tinuta. Nu ca vroia sa critice, dar i se parea cam neadecvata sezonului. Isi dadu jos haina, inaintand rapid spre dumneaei.
  " Sunteti bine?" intreba Soimeanca, vizibil ingrijorata, tinand pardesiul ca femeia sa il ia.