miracles happen every day

[Klaus Lovel]

• Zambi, parca stia ce avea sa urmeze. O cunostea prea bine pe mama lor si stia ca avea sa vina cu o gramada de intrebari, insa in limita bunului simt. Klaus ii spusese la telefon ca sa se rezume doar la strictul intrebarilor, nu la unele stupide de genul "fumezi?". Ce daca fuma? Era viata ei, putea sa si-o distruga sau sa si-o faca mai buna daca voia, in fond era majora, putea face ce voia. Insa desigur, Klaus nu avea sa lase sa si-o distruga, chiar daca Dawn nu era una dintre femeile acelea obisnuite care fumau, stateau la barfe sau povesteau cu vecinele pe veranda casei.
  - Deci, Dawn, am auzit ca lucrezi la Sanctuarul Dragonilor Romani. N-am avut ocazia sa-l vizitez prea des, insa probabil imi poti spune mai multe despre el. Murmura mama lor care se arata destul de interesata de Dawn.
  Klaus isi puse mainile pe fata in semn de "Oh, God" insa si le dadu repede la o parte pentru a nu parea nepoliticos, avea sa fie o seara lunga de intrebari stupide. Insa nu, cu cat terminau mai repede cu atat mai bine, avea sa se retraga cu Dawn intr-un loc mai linistit.