It’s where my demons hide

[Klaus Lovel]

• Incepu sa rada la replica lui, nu nu era nebun insa trebuiau sa sara. Dupa ce ajunse la trei sarira amandoi, Klaus nu ateriza perfect dupa cum se gandise si dadu cu fundul de pamant destul de tare. Simti contactul cu suprafata rece imediat, si injura imediat dar apoi se calma, intr-un final fericit. Ura sa sara, niciodata nu ii placuse, si mereu o subestima pe Agnes cand sarea coarda, era o prostie.
  - Ar trebui sa mai lucrez la asta, Spuse el ridicandu-se de pe asfaltul tare si ud, se pare ca plouase in ultimele ore iar el nu stiuse. Isi ciufuli parul si apoi se scutura pe haine de praful care se depuse pe ele. Isi indrepta privirea spre Colin observandu-i buza sparta, il opri, zicandu-i:
  - Sigur esti bine? Daca vrei ma duc doar eu, tu poti astepta aici. Insa baiatul inainta fara sa il bage pe Klaus prea mult in seama, asa ca o lua dupa el. In fata lor se afisa o casa mica, insa destul de draguta, parea mai mult o casa de femei caci era decorata in stilul lor, dar observa si un barbat la fereastra. Il trase pe Hawkeye in tufisuri, si ii puse mana pe cap lasandu-l in jos, zicand:
  - Bine, unde se afla cartea? Din cate vad biblioteca nu e la vederea noastra, asa ca de data asta intru eu, altfel tu iti rupi capul in continuare. Rase insa il batu pe umar pe Colin prieteneste.

OCC: Scuza-ma pentru intarzierea uriasa xD