It’s where my demons hide

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ok, fusese dur. Stia asta. Si tot el o regreta. Insa se bucura sa-l vada pe Klaus nu prea afectat de asta.
  " Sunt bine" raspunse intr-un final, zambind. " Ai primit vreodata o palma de la o femeie? Iti zic eu ca dupa asa ceva te poti duce pana in Iad si sa te intorci cu nu mai mult de cateva zgarieturi."
  Rase incet si continua sa mearga, de data asta umar la umar cu Klaus.
  Mica escapada in tufele alaturate il induse putin in eroare. Dar il asculta cu atentie pe tanarul de langa el si isi indrepta privirea spre casa. Putin cam prea multe culori pale si prea multe volanase, daca era sa-l intrebe cineva, dar cu siguranta clasica.... de turta dulce.
  " Dupa cum pare a arata... Presupun ca a fost construita de cateva decenii bune. Si nu cred ca au schimbat prea mult interiorul. Presupun ca biblioteca e undeva la parter... Pare genul de casa construita cu living in dreapta. Deci presupun ca asta ar fi drumul corect. "
  Isi ingusta ochii si se analiza iar si iar casa, ajungand intr-un final sa aprobe ideea anterioara. Parter. La dreapta.
  Se uita la Klaus si facu o miscare afirmativa cu capul. Avea sa ramana acolo de data asta. Isi ridica maneca si o presa peste buza sparta.
  " Cartea e mica, groasa, cu coperti negre. 'Caine de boala'"